Wednesday, March 28, 2007

Post Mortem

Post mortem...sunt atat de "mahmura" de ganduri de bine,
de rau, de ura, de vinovatie, de ciuda, de disperare....
as vrea sa uit tot si sa fiu uitata de
toti...sa nu ma mai salute nimeni pe strada...sa ajung
sa-mi doresc sa vorbesc cu cineva si sa nu am cu
cine...abia atunci voi ajunge in tara asta utopica de
care Ana Blandiana vorbeste cu atata usurinta fara
sa-si dea seama cat rau imi face cand ea gaseste
cuvinte pentru un vis inexprimabil pe care l-am dus in
spate de atat timp.As vrea sa tip sa spun ce ma apasa
si sa fiu inteleasa...dar asta e imposibil.Orice spun
are urmari grave asupra starii mele viitoare.

...am ajuns sa ma pierd si nu vreau decat sa ma regasesc...
spune-mi tu...Unde-mi sunt?



" Cand scrii ceea ce gandesti, nu faci altceva decat sa
iti impui sa crezi ceea ce scrii.. "

No comments:

Post a Comment

Write your heart out!